Munte avem, insa tara nu prea

Situat intr-unul din cele mai frumoase cadre naturale din Romania, Moeciu merita vizitat in orice anotimp. M-am rupt 3 zile de agitatia, si de ce nu, de mizeria orasului - pentru ca ne acoperisera namoalele, si am luat drumul Moeciului. Desi stiam unde voi ajunge si ce drum am de parcurs pana acolo, mi s-a parut foarte lung...multe gropi, aglomeratie, soferi indisciplinati. Insa, pentru frumusetea destinatiei, merita suportate toate acestea timp de 3-4 ore. Am ajuns in jurul orei 23 in curtea pensiunii, care m-a primit cu portile deschise. Nici de aceasta data gazdele nu s-au dezmintit, oferindu-ne cele mai bune servicii la un pret modest. Acesta este unul dintre motivele pentru care cred ca Moeciu este o destinatie accesibila oricui. Oricine, poate zabovi aici 2-3 zile, indiferent ca alege vara sau iarna. Imprejurimile sunt fascinante.
 Eu una nu am avut timp sa ma plictisesc si am aflat din discutiile cu gazda destul de multe lucruri noi despre zona. Am profitat de ocazie si am mers sa vizitez cetatea Rasnov, care are o istorie destul de interesanta. Construita in varf de munte, de tarani, a fost un punct strategic, de aparare impotriva atacurilor tatarilor.
 Pe locul unui cuptor de var, piatra peste piatra, a fost ridicata asezarea cu potecute inguste si casute chitite. Drumul de acces pana la cetate este destul de anevoios, mai ales iarna, pentru ca nu este deszapezit, iar singurul mijloc de transport este un tractoras cu remorca deschisa. Pentru zdruncinaturile pe care le incasezi pana la destinatie, platesti 3 lei. Am preferat sa ma bucur de padure si peisaj si am mers aproximativ 1,5 km pe jos. Nu mi-a parut rau, atunci cand am ajuns la portile cetatii, unde strajuieste un batranel, imbracat si inarmat ca acum 700 de ani. Ironia este ca batranelul, te pofteste sa iti iei cartela magnetica pentru care platesti 10 lei, ca sa poti intra in cetate. Doar suntem in mileniul 3. Timp de aproximativ 2 ore in care mi-am satisfacut curiozitatea citind toate panourile informative si intrand in toate casutele care erau deschise, am privit lumea de sus. Frumusetea peisajului m-a facut sa imi pierd respiratia! Tot in apropierea cetatii, la cateva sute de metri, a fost redeschisa anul trecut pestera Fundata. Desi a suferit unele modificari, mai ales la intrare, pestera si-a pastrat farmecul. Accesul inauntru se facea doar pe burta, taras, pana anul trecut cand s-au investit ceva bani si timp pentru a largi intrarea. Acum se poate intra in picioare, primind jetoane , ca la stadion. In pestera te intampina o "ghiduta" care spune lucruri interesante despre modul in care s-au format structurile prezente in pestera, despre temperatura interna si despre felurite alte lucruri interesante. Ce nu am reusit de aceasta data sa fac, a fost vizitarea Rezervatiei de ursi, despre care pana anul acesta nici nu stiam ca exista. Gazda pensiunii mi-a povestit ca sunt posibile doar excursii organizate, cu insotitor, pentru grupuri de 15-20 de persoane. Se urca pana la rezervatie, unde, odata ajuns, vei putea vedea ursii in toata splendoarea libertatii lor. Cu proxima ocazie, nu voi mai rata aceasta!
Ceea ce regret la aceasta excursie este faptul ca a durat prea putin...doua zile. Doua zile care au trecut
extrem de repede, insa in urma lor am ramas cu foarte multe amintiri placute!